A anunţat oficial. Şahtior va fi ultima echipă a carierei sale. După Corvinul, România, Dinamo, Pisa, Brescia, Reggiana, Rapid, Inter, Galata, Beşiktaş. Sper să nu fi uitat nici una. Există două feluri de biografii. Unele, stufoase şi atît. Altele, valoroase şi stufoase. Mircea Lucescu e din ultima categorie. Între Văetuş şi Luccarelli, adică în peste 30 de ani, a fost mereu sus, dăscălindu-i pe Balaci, Răducioiu, Hagi, Ronaldo, Hakan Sukur, Sergen sau Jadson. Aducînd oiţele rătăcite Gabor, Radu Niculescu, Lupu şi mulţi alţii mereu la turmă. Transformîndu-l pe Hagi din jucător cedat de Real Madrid în superstar de MondialLucescu e dintre acei oameni cărora nu le spune nimeni cînd trebuie să termine. El hotărăşte cînd e gata. Şi a hotărît că la anul. Va avea 64 de ani, vîrsta la care inclusiv societatea cumpătată şi civilă a Uniunii Europene începe să te cam trimită la pensie. E vîrsta la care se retrage un profesor, un medic sau un avocat, deşi din ultima branşă unii se încăpăţînează să mai pledeze. Da, dar lor nu le-a dat Palop gol în ultimul minut. Şi nici Celtic. Ei n-au cîştigat, la 62 de ani, pe Da Luz, în faţa Benficăi. Civililor nu le greşesc fundaşii, ci doar antrenorilor. Profesorul ştie că astăzi va vorbi studenţilor despre Renaştere, aceeaşi materie şi aceeaşi lecţie pe care o recită de zeci de ani. Antrenorul nu ştie cum se va termina meciul, iar asta îl uzează de o sută de ori mai devreme. Dacă ar exista o medicină a muncii fotbalului, aceasta ar trebui să-i retragă pe tehnicieni la 45-50 de ani, ca pe minerii de subteran sau ca pe piloţii de vînătoare.
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu