Magicianul Ramana, Wouter Bijdendijk pe numele său adevărat, a plecat din nou în turneu, de astă dată a levitat în faţa Casei Albe.
luni, 29 octombrie 2007
Levitaţie
Magicianul Ramana, Wouter Bijdendijk pe numele său adevărat, a plecat din nou în turneu, de astă dată a levitat în faţa Casei Albe.
duminică, 28 octombrie 2007
Nicolae Dobrin
Radu Cosaşu scrie în Gazeta Sporturilor: Cînd peste 10 ani sau 20, tinerii ziarişti de atunci se vor lansa, precum au făcut-o de-o viaţă cei dinaintea lor, în cea mai neistovită anchetă: “Care a fost cel mai bun fotbalist român al tuturor timpurilor?” şi îl vor consacra, ca de obicei, pe cel mai recent, cu siguranţă că va apărea, în orice redacţie de specialitate, un glas care va întreba liniştit: “Dar pe Dobrin l-aţi văzut? A fost unic”. Se poate conta pe această linişte.
luni, 22 octombrie 2007
Marea “iesire afara” - articol preluat de pe www.greco-catolica.org
Delegatia ortodoxa rusa a parasit intalnirea teologica din urma cu doua saptamani de la Ravena, Italia. De ce? Si ce inseamna acest lucru pentru viitor? Intr-un interviu exclusiv pentru “Inside the Vatican”, editorul acestui magazin Robert Moynihan sta de vorba cu capul delegatiei Bisericii Ortodoxe Ruse, Episcopul Hilarion Alfeyev.
Ceva neasteptat s-a intamplat pe timpul intalnirii teologice catolice-ortodoxe de la Ravena din 8-15 octombrie, la care zeci de teologi se asteptau sa faca un progres pentru micsorarea prapastiei dintre Biserica Ortodoxa si Catolica.
Una dintre cea mai importanta delegatie, cea a Bisericii Ortodoxe Ruse, a parasit intalnirea pe neasteptate chiar la inceput si nu s-a mai intors. Ceilalti teologi au continuat intalnirea si dialogul insa fara contributia reprezentantilor Bisericii Ortodoxe Ruse, care are mai multi credinciosi decat numarul tuturor celorlalte Biserici Ortodoxe la un loc.
Decizia a socat pe multi de la intalnire si din jurul lumii. Cum s-a ajuns la acest lucru?
Rapid - Poli Iaşi 1-0 (gol Săpunaru)
Deşi fundaşii ieşeni denotă neputinţă golul îmi pare a fi superb...
Rătăciţi printre lumini - Radu NAUM
În loc să-şi păstreze puritatea, rugbyul a început să revendice neamprostia din fotbal. Rugby-ul a rămas “under cover” după acestă finală a Cupei Mondiale în care artificiile, pe Stade de France, au fost doar opera pirotehniştilor. A fost ca şi cum un sport care poate stimula cu aceeaşi uşurinţă iubirea şi snobismul n-ar fi vrut să-şi dea de gol în văzul lumii întregi toate comorile. Anglia şi Africa de Sud au lăsat istoriei o finală “a la fotbal”, tensionată şi mată, intensă pentru specialişti dar neîndestulătoare pentru cei mulţi.
Catherine Tate: 7 languages interpreter
foooooooaaaaaaaaaarrrrrrrrrrrrtttttttteeeeeeeeeee amuzant... :D
INLAND EMPIRE - David Lynch
La propunerea onorabilului doctor demonicus: al doilea trailer pentru America.
Doodlebug
Prima încercare a lui Christopher Nolan, părintele "Following"-ului, "Memento"-ului şi "The Prestige-ului". Cutremurător!
duminică, 21 octombrie 2007
Klaus Nomi - Nomi Song
Îl cunoaşteţi pe Klaus Nomi? Dincolo de felul ciudat şi cam de prost gust de a se prezenta, nu vă pare a fi relaxant...? :)
TIMIŞOARĂ şi VIRTUTE
Atunci când un întreg oraş ce odinioară se făcea a fi primul liber într-o lume strâmtă şi obtuză, plecată nefirescului, se apleacă din indiferent ce motive unei cauze strâmbe, acoperite de mârlănism şi acte interlope, te încearcă crudul sentiment de reevaluare a potenţialităţii umane înspre virtute.
Da, Timişoara a arătat înainte de toate virtute, a arătat curajul adiat al unui aer nou-născut, a arătat sclipiri de primadonă. Continuă să se arate elegantă, continuă să poarte farmecul duplicitar al Imperiului dublat în imediat de o oareşcare înţelepciune încă şi încă neînţeleasă a unui Răsărit ce mereu este proclamat a fi totuşi geografic îndepărtat. Timişoara încă refuză a fi una cu Regatul, e mândră, e puternică, e una singură.
Şi totuşi Timişoara a făcut alianţă cu „ruşinea”. Odinioară ea îi numea „neaveniţi”. Acum, că Imperiul a căzut, ei se numesc „investitori”. Vin din „după-Bizanţul” turcit şi plin de peşcheşe, adăugindu-se organic, bineprimiţi, „nemiticilor”! Dintr-odată, „netotul” pungaş aterizat aici din temniţa dinspre meridional devine Înaintemergător, iar „cică-omul” cu patimi de fiară în ochi devine lovind un erou.
Virtutea, în cheie teologică, este o dispoziţie interioară de a face binele. Omul virtuos practică în mod liber Binele. Ne întrebăm: timişoreanul, încolţit de tranziţie, s-a metamorfozat din revoluţionar, iniţiator şi apărător al Binelui în românul învecinat pământeşte şi frate în deprinderi cu Giurgiul şi vecinii sau el a fost întotdeauna una cu valahul? Deşi aceasta este întrebarea ce ne răsare pentru prima dată în minte nu aş credita-o ca fiind cea nimerită. Trebuie mai întâi să ne întrebăm ce îl locuia pe timişoreanul liber şi virtuos şi ce îl locuieşte pe cel de astăzi, tovarăş cu netrebnicia atât de vivace a Sudului.
Etimologia cuvântului „entuziasm” poartă rezonanţe eline. Enthousiasmos ne indică un cineva ca fiind „locuit de zei”, zei care înainte de toate inspiră virtute. Timişoara înseamnă mai mult decât orice „Libertate”, „Demnitate”, „Probitate”, toate obţinute prin Entuziasm. Entuziasmul este ceea ce îi locuia atunci, acum sunt locuiţi de orgoliu şi patima pentru reuşită.
Ei, timişorenii de astăzi, preaplini de orgoliu şi aere indecente de superioritate ar trebui să înţeleagă că atunci când România renăştea au fost virtuoşi fără nici un merit, au fost aleşi pentru propăşirea unui neam întreg, ei trebuie să înţeleagă că orgoliul rănit nu poate fi hrănit cu asocieri sudic-obscure, că gloria, de-a fi ea timpurie sau cea de pe urmă, nu stă în învingerea vremelnică cu orice preţ, ci în păstrarea „Libertăţii”, „Demnităţii”, „Probităţii”. Ei nu trebuie nici să se „mitizeze” nici să se „miticizeze”, ci să poarte aura modestiei provinciei celei mai mici!
Aruncaţi-l pe Iancu!
P.S. Nu am cunoscut timişorean „nemândru” de „POLI” zilelor noastre
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)
