INTRODUCERE şi PRIM-REPETABILUL CONFLICT

La noi nu se freamătă la „Patricia”[1], ci în „Lord’s”. „Lord’s” îmi place mai ales pentru faptul că îmi aminteşte de un foarte vechi amic, „Lord Tzuisky”, un Lord autentic, trăitor predicator al celebrului „bibere deinde philosophare”... Singura hibă a tavernei este că nu se propune deloc ca un loc al boemiei, dar dacă doresc boemie îl citesc pe Serioja Poetul, mă închipui în Riazani şi o să fiu boem cum nimeni nu-i, boem vânjos ce înjură la tot pasul. Stepa rusească, deşi o cunosc la fel ca pe Dumnezeu, numai din cărţi, mă jupoaie duhovniceşte şi mă trimite să bătătoresc reliefuri, să aplatizez orice contur sau formă ce se arată a fi proeminentă-n cale.

Cunoscătorii cunosc (Serioja Poetul):

„Am obosit de traiul meu statornic,

Din casa mea curând am să dispar,

De alte zări, de alte locuri dornic,

Eu vagabond m-oi face şi tâlhar”

Revin... „Lord’s”... pe cât de remanent, atât de anistoric... pe cât de recurent, atât de închistat în vremurile de odinioară!

Erzsébet stă la dreapta mea dezamăgită, dar încă sperând.

- Amar (n.r. Amartolomeu Târziul sau, după caz, „cel din peştera vieţii”) de ce mi-ai dat sambuca? – întrebă ea, locuită fiind de suspiciunea gândului mustind a îndoială grea.

- Preferai tequila, domniţă? – am răspuns eu maieutic cu o întrebare.

- Aş fi preferat respect, nu repetabila tequila care la tine înseamnă indiferenţă şi scrum aruncat abject în ochii celor care cu adevărat te iubesc şi nu te stimează, tu rămânând în ochii lor eternul bou!

- Ah! De ce nu mă mir, de ce nu mă mir? – întreb eu, tot maieutic dar în manieră aparent retoric-post-modernistă.

- Nu te miri ce?

- Cunoscându-te... cunoscându-le femeile... nu mă mai mir de ce cei mai mari unguri, Kossuth ori Petöfi de pildă, sunt de prin vecini.

- Porc sinistru! – şopteşte ea voluptuos, dar şi aplicându-mi zgomotos o palmă.

- „Ele să rămână! Ele să rămână!” – aproape scandez eu, nu maieutic, nici aparent retoric, dar post-modernist.[2]

---

[1] Locul unde se văd idei din urbea lui Serioja Părintele (vom întâlni pe parcurs un alt Serioja, Poetul)

[2] Scandarea aceasta, spune legenda, a fost proferată de suporterii reprezentativei României de fotbal la un meci cu Ungaria... asta fireşte imediat după ce s-a strigat „Afară, afară cu ungurii...”