"Moartea nu va mai stăpâni.
Oamenii morţi, goi, una vor fi
Cu omul din vânt şi luna ce-acum asfinţi;
Atunci când oasele lor vor fi descărnate, apoi nevăzute,
Aştrii la braţ şi picior vor purta;
Chiar dacă minţile-şi pierd, se vor găsi,
De se vor afunda în mare, o vor părăsi,
Iubirea va rămâne chiar dacă amanţii se vor rătăci.
Moartea nu va mai stăpâni."
Este doar o schiţă a traducerii primei strofe. Părinte Vania vă aştept!
3 comentarii:
acum sunt mai limpede la cap decât ieri...
să văd ce versiuni am acasă şi pe unde...
redau doar atât cât a apărut tradus.
complicată prozodia originală (şi foarte frumoasă!).
Şi moartea nu va fi biruitoare.
Prea goi morţii fi-vor atunci una
Cu omul nălucit în vânt şi-n lună;
Când, pân'la os spălaţi, şi osul s-o topi,
La coate şi picioare avea-vor stele vii;
Deşi înnebunesc, vor fi întregi la minte,
Deşi-n mări scufundaţi, vor reveni;
Amanţii pier, iubirea-n veci nu moare.
Şi moartea nu va fi biruitoare.
Un alt autor grozav (dar, îl ştiu doar prin intermediul traducerilor):
Wyston Hugh Auden.
Trimiteţi un comentariu