"Quo vadis homine?" (preluat de pe www.danieloctavian.weblog.ro)

Intai am descoperit focul. Apoi cu cioburi de silex am inceput a jupui pieile animalelor. Din pravalirea trunchiurilor de copac am iscodit taina rotii. Ne-am inventat zei, pe care mai apoi i-am trimis in uitare, facand loc noilor zei. Am construit cetati si ziduri. Poduri si gradini suspendate. Apoi ne-am urmat drumul prin istorie, printre cruciade si auto-da-fe-uri am ajuns pana astazi, calatori spre stele. Tot mai multi, tot mai insingurati si tot mai grabiti.

Sa ne intoarcem putin in timp. Acum o suta de ani. Acum exact o suta de ani. Cum arata viata cotidiana a lui homo sapiens, acum doar o suta de ani? Pe la inceputul secolului XX marea majoritate a oamenilor traia in locuinte modeste, incalzindu-se cu lemn ori carbune. Locuintele acelei vremi nu beneficiau de apa curenta, instalatii sanitare ori electricitate. Lumanarile sau iluminatul cu gaz erau singurele surse de lumina artificiala asa ca, pentru cei mai multi, apusul soarelui coincidea cu momentul incheierii zilei si a oricarei activitati. Colectarea si depozitarea gunoaielor era deficitara. Telefonul abia fusese inventat si extrem de putini aveau acces la el. La fel automobilul. Transportul urban era lent si destul de greoi, bazat mai ales pe tractiunea animala. Trenurile incepusera sa isi faca tot mai simtita prezenta, dar erau deasemenea destul de lente iar reteaua feroviara extrem de putin dezvoltata.

Continuarea articolului aici.