Cristian Geambaşu despre cum arată un tată

[...] Ştiţi cum arată un tată. Bărbatul acela obosit, care ajunge seara acasă, puţin nervos, puţin nebărbierit, mirosind a acru după osteneala zilei de muncă. Imaginea nedelicateţii. Omul cu fruntea brăzdată de griji care nu-ţi îndeplineşte orice fantezie, nu te mîngîie, nu te alintă, pentru asta sînt mamele, mamele de băieţi. Tatăl joacă într-un rol mai puţin popular. El te ceartă pentru prostiile pe care le faci la şcoală, pentru geamurile sparte, pentru mitocăniile pe care le arunci vecinilor, profesorilor. E însă omul de serviciu pentru banalităţi cotidiene. Lîngă care vezi primul meci din viaţă, căruia îi mărturiseşti că ai început să mai tragi şi cîte o ţigară, bărbatul care pe nepusă masă îţi zice: “Hai, măi băiete, să bem şi noi o bere!”, iar tu te simţi mare, pricepi că ai crescut, ieşi cu fetele, te îndrăgosteşti, îi juri iubire pe veci alesei, dar lui nu ştii, nu găseşti niciodată momentul potrivit să-i spui ce ai în suflet, ce ai pe suflet. El ştie, a trăit aceeaşi dramă. Şi lui i-au rămas nerostite vorbe de iubire părintească. [...]

Întreg articolul aici ("Cosmin contra durerii").